Care tratează artrita juvenilă. Artrita Idiopatică Juvenilă

Ştii că acolo e multă suferinţă. Liliana Pădure 59 de animedicul primar recuperare care conduce această primă secţie de recuperare funcţională a copiilor cu deficienţe fizice şi neuromotorii din România, cunoaşte cel mai bine acest lucru. Am reţinut-o mai bine de o oră, după o zi plină de muncă, pentru a ne vorbi despre artrita juvenilă, o afecţiune care, aşa cum ne-a explicat, se poate solda cu invaliditate, dacă nu se intervine la timp cu tratament corect administrat şi mai ales cu terapie funcţională.

Dumneavoastră însă trataţi copii cu artrită. Vă rugăm să ne spuneţi despre ce este vorba. Liliana Pădure: În primul rând, trebuie să lămurim doi termeni: artrita şi artroza. De artrită poate să sufere oricine, chiar de la naştere — am văzut artrită la nou-născut —, până la 90 de ani sau mai mult, cât durează viaţa.

Forma bolii articulare pe care o face numai omul în vârstă este artroza. Aceasta se referă la degenerescenţa cartilajului articular, ce atrage modificări secundare asupra oaselor care intră în componenţa articulaţiilor. Vorbim, deci, de uzură.

Artrita, în schimb, defineşte o boală acută a articulaţiei, o inflamaţie a sinovialei, adică a membranei care tapetează interiorul capsulei articulaţiilor. Că poate să existe şi artroza-artrită, asta este deja altceva.

De ce apare artrita la copii? Se ştie care sunt cauzele sau cel puţin factorii care contribuie la dezvoltarea ei? E o întrebare care tratează artrita juvenilă care putem răspunde doar parţial, deocamdată.

Conf. dr. Liliana Pădure: „Artrita la copii îmbracă forme severe“

Cauzele nu sunt bine cunoscute încă. Majoritatea specialiştilor sunt convinşi că artrita cronică juvenilă sau, mai corect, artrita idiopatică juvenilă, aşa cum este denumită boala, este dată de mai mulţi factori, printre care o interpretare eronată a sistemului imunitar.

Aşadar, e o boală autoimună. Da, se consideră că artrita juvenilă este o consecinţă a răspunsului anormal al sistemului imunitar, care îşi pierde o parte din capacitatea sa de a distinge celulele normale de cele periculoase, atacând astfel propriile sale ţesuturi. Chiar dacă nu se ştie cu exactitate de ce se întâmplă acest lucru, credem că atât ereditatea, cât şi mediul joacă un rol important.

Cum anume? Detaliaţi, vă rog. Se suspectează că infecţiile cu virusuri, cum ar fi parvovirusul B19 ,virusul rubeolei, virusul Epstein-Barr, cu diferite bacterii sau mycoplasma n. Ele sunt detectate la unii copii cu artrită şi sunt considerate markeri genetici pentru această boală.

Artrita reumatoidă juvenilă – ce este si cum se tratează

Nu neapărat. Artrita juvenilă nu e o afecţiune ereditară, deoarece nu se transmite de la părinţi direct la copiii lor. Cum vă spuneam, există unii markeri genetici, dar asta nu înseamnă că boala se moşteneşte.

Nu toţi copiii cu aceşti markeri fac artrită, în timp ce alţii, fără markeri, se pot îmbolnăvi. Suntem încă pe un teren plin de necunoscute, care aşteaptă să fie elucidate, iar eforturi în această direcţie continuă să se facă. S-a efectuat recent un studiu, care a inclus rudele copiilor cu artrită juvenilă şi care a scos la iveală o răspândire mai mare a altor boli autoimune decât în alte familii.

Concluzia care s-a tras a fost că aceste familii deţin anumite gene, care îi fac pe membrii lor mai vulnerabili la bolile autoimune, incluzând artrita şi psoriazisul. N-aş care tratează artrita juvenilă loc de prea multă îngrijorare şi aş menţiona că în practică se întâmplă foarte rar ca în aceeaşi familie să apară doi copii cu artrită juvenilă, chiar şi atunci când poate exista o predispoziţie genetică.

Cât de frecventă este această afecţiune? Aveţi date privind incidenţa ei în ţara noastră? Literatura de specialitate spune că artrita afectează aproximativ un copil sub 16 ani dintr-o mie. Din păcate, în Care tratează artrita juvenilă nu avem informaţii colectate în ceea ce priveşte numărul de cazuri înregistrate şi nu pot oferi cifre concrete. Vorbiţi-ne de simptome. Cum să-şi dea seama părinţii că un copil are artrită?

Rubor, calor, dolor şi functio-laesa, adică roşeaţă, căldură, durere şi funcţie lezată. Acestea sunt principalele semne.

Artrita idiopatica juvenila: semne, simptome, tratament

Pentru a înţelege mai bine, am să vă descriu, pe scurt, ce se întâmplă la nivelul articulaţiei. Când sistemul imunitar ţinteşte greşit sinoviala, aceasta răspunde prin producerea de fluid sinovial n.

O trăsătură caracteristică a inflamaţiei articulare este rigiditatea care apare după repaus prelungit. Avem, deci, o înţepenire articulară, deosebit de accentuată dimineaţa. De asemenea, simptomele mai pot include febra, pierderea în greutate, oboseala şi iritabilitatea, inflamaţia ochilor, rinichilor, plămânilor şi chiar şi a inimii, în funcţie de tipul artritei cronice juvenile.

Există mai multe tipuri de artrită juvenilă, care se disting în baza numărului de articulaţii afectate în primele şase luni de la debut.

Cea mai frecventă este forma pauciarticulară, numită şi oligoartrita. În cadrul ei sunt atinse una până la patru articulaţii, în special articulaţiile mari, cum sunt genunchii.

Urmează forma poliarticulară, cu cinci sau mai multe articulaţii inflamate, de obicei aceleaşi pe ambele părţi ale corpului. În cazul acestei forme, inflamaţia poate afecta orice număr de articulaţii, inclusiv pe cele ale pumnului, cotului şi şoldului, dar şi învelişul unor organe precum inima şi plămânii, realizând aspectul unei boli severe care poate pune în pericol viaţa copilului.

Mai poate exista şi o formă cu iridociclită n. Nu se ştie de ce iridociclita este legată de boala articulară. E important însă să reţinem că artrita şi iridociclita pot avea evoluţii independente, astfel încât examinările periodice cu preparate pentru osteochondroza coloanei toracice cu fantă trebuie să fie continuate, chiar dacă artrita intră în remisie.

Apropo de remisie, cum care tratează artrita juvenilă ajunge acolo?

Tendoanele si ligamentele care adapostesc articulatia slabesc si se intend si, treptat, articulatia isi pierde forma si alinierea. Factori de risc pentru artrita reumatoida Sexul - femeile sunt mai predispuse decat barbatii sa dezvolte artrita reumatoida; Varsta — boala poate aparea la orice varsta, dar cel mai frecvent incepe intre varsta de 40 si 60 de ani; Factorul ereditar - daca un membru al familiei dumneavoastra are artrita reumatoida, este posibil sa aveti un risc crescut de a dezvolta boala. Fumatul — acest obicei nesanatos creste riscul de aparitie a artritei reumatoide, in special daca aveti o predispozitie genetica pentru dezvoltarea bolii.

Ce tratamente se aplică? Nu există o terapie specifică pentru a vindeca artrita juvenilă.

Artrită reumatoidă juvenilă

Scopul tratamentului e acela de a permite copiilor să ducă o viaţă normală şi de a preveni afectarea articulaţiilor şi organelor, în timp ce se aşteaptă remiterea spontană a bolii. Tratamentul se bazează în principal pe utilizarea în care medicamente pentru articulații antiinflamatoare şi pe procedurile de reabilitare care păstrează funcţia articulaţiilor şi ajută la prevenirea deformărilor.

De multe ori, artrita juvenilă atacă şi distruge cartilajele de creştere, împiedicând dezvoltarea şi creşterea normală, astfel încât copiii nu mai cresc, iar calitatea vieţii lor este definitiv alterată. Aici e drama acestei boli, de fapt. Am internată o tânără de 21 de ani care trece prin aşa ceva.

Ea este anchilozată în poziţia semi-şezândă. E în flexum de şold şi de genunchi şi când doarme.

Din acest motiv, nu poate să doarmă decât pe spate şi nu poate să meargă. Care tratează artrita juvenilă a debutat pe la ani şi ea a stat aşa pentru că toată lumea îi zicea în faza acută să nu se mişte ca să nu-i facă rău. Ca rezultat, a crescut şi a proliferat cartilajul articular de la nivelul articulaţiei atinse, s-a distrus şi a creat acolo o masă care a blocat articulaţia.

Totul despre artrita: tipuri, simptome, diagnostic, tratament

Din păcate, o articulaţie la care apar şi calcificări este greu de recuperat. Reabilitarea poate să fie făcută după încheierea tratamentului medicamentos, fie concomitent cu acesta. La noi în spital, copiii stau în jur de două săptămâni până reuşim să vedem o îmbunătăţire.

Reabilitarea este o componentă esenţială a tratamentului şi aş vrea ca părinţii să înţeleagă acest lucru şi să le explice celor mici de ce vin la doctor. Mi se întâmplă de multe ori să constat că pacienţii sunt pierduţi şi speriaţi, pentru că nu li se vorbeşte acasă despre ce li se întâmplă. Copilul trebuie făcut părtaş la tratament, pentru că altfel nu va coopera, iar efectele eforturilor medicale vor întârzia să apară.

E greu, pentru că se lucrează cu durere şi nu e simplu să convingi un copil să facă ceva care-i provoacă durere. Este esenţial să capeţi încrederea copilului. În ce constă reabilitarea, pe scurt?

Se fac exerciţii speciale, adaptate, pentru a conserva mobilitatea articulaţiei, iar acolo unde este necesar, se prescrie purtarea de atele pentru a corecta postura. Este importantă menţinerea forţei musculare.